Romanul "PUŞA"

pusaPuşa îşi îmbrăţişă gemenele, strângându-le la piept. Ar fi vrut să le explice câte sacrificii cere ascensiunea ei către puterea supremă, binemeritată, de altfel, care să pună în adevărata lumină neamul lor regesc. Ambiţia de a deveni, prin ea, adevăratul stindard al dinastiei de Hohenzollern.

Care să şteargă ruşinea comisă de străbunicul lor, cel care a acceptat să se alieze tocmai cu duşmanii. De acum, avea să vină rândul ei. Să repare acea palmă dureroasă, ce a dus familia în dizgraţie. Soarele norocului avea să apară, iar ea va fi cea care va reînnobila, faima acelei vechi şi ilustre familii. O bucurie interioară o făcea să uite de  sacrificiile ce vor urma, de dorul fiicelor ei. De faptul că nu va mai putea să îl vadă nici pe soţul ei, Walter, ale cărui victorii le va urmări din umbră, ascunzându-şi orice emoţie. Simţea cum, în fiinţa ei, se ridică un impuls puternic, care estompa orice şovăire.

 Cumpără cartea   (De aici...!)
 

6 păreri de la cititori

  • Tudorel Urian
    Tudorel Urian Joi, 12 Noiembrie 2015 06:33 Link catre acest text Raportează

    „Odată început, romanul lui Mihai Maxim, Pușa, se
    citește dintr-o suflare. Frazele scurte, uneori eliptice, îi
    conferă un ritm foarte alert, oferindu-i cititorului sentimentul
    că asistă la un film. Simplitatea expunerii sugerează un
    scenariu cinematografic. Autorul nu se pierde în analize
    psihologice și considerații istorice, nu face judecăți de
    valoare, artisticitatea nu face parte din mizele sale narative.
    El are strict rolul unui obiectiv cinematografic menit să
    imortalizeze faptele și vorbele oamenilor și să le redea așa
    cum sunt, cu bune și cu rele, fără nici un retuș artistic din
    partea sa.
    Mihai Maxim nu urmărește prin cartea sa să moralizeze
    sau să educe. Expune faptele nude și fiecare este liber să le
    interpreteze în funcție de experiența sa de viață și de
    cunoștințele de istorie asimilate. Înțelesurile cărții, atâtea câte
    sunt, se desprind din derularea acțiunii, din replici și
    behaviorismul personajelor, fapt ce conferă multă cursivitate
    firului narativ și ține cititorul cu sufletul la gură de la prima
    până la ultima filă.

    Roman de război (cu vagi nuanțe de spionaj), dar și
    dramă socială, Pușa, este o carte agreabilă, scrisă incisiv,
    simplu, pe înțelesul tuturor. Nu știu nimic despre autorul
    Mihai Maxim, dar felul său direct, fără zorzoane, de a face
    literatură se potrivește perfect lumii tot mai grăbite în care
    trăim.”

    Tudorel Urian

  • Ana Sinescu
    Ana Sinescu Duminică, 17 Mai 2015 18:13 Link catre acest text Raportează

    Am ''vazut'' in Pusa inca o femeie care ofera altora totul si nu isi pastreaza siesi nimic. Entuziasmul, optimismul, ambitia de la inceput, pentru care isi sacrifica chiar si copiii, se stinge incet pe masura ce trec anii. Totusi, Pusa trece prin viata cu demnitate si maiestuozitate, facand cinste stramosilor de vita nobila din care se trage
    Celelalte portrete releva mai mult sau mai putin brize de căldură umană, dar ele toate sprijina intru înţelegerea mai complexă a personajului principal. In rest, descoperim in lectura cartii si cazuri frumoase de omenie, cazuri de eroism, ganduri de intelepciune, dar si cazuri de tragedie groteasca si inutila.
    Pentru orice pasionat de istorie, dar si de literatura, privirea aruncată de Mihai Maxim asupra Romaniei aflate in razboi este o lectură antrenantă si interesanta. Deși este vorba de un volum scurt, este genul acela de carte care are rolul de a deschide apetitul (și ochii uneori) asupra unui mod nou de a privi trecutul și asupra unor evenimente care au fost judecate în general într-un singur mod – sub deviza clasică – învingătorii scriu istoria. Cartea este una dintre lecturile pe care le recomand, într-o forma mai ușor digerabilă și care nu necesită investiții de timp enorm.

  • inna manu
    inna manu Vineri, 15 Mai 2015 17:27 Link catre acest text Raportează

    Mi-ar plăcea să o citesc, dar și pe celelalte :)
    Îmi voi face timp.

  • Carmen Cebuc
    Carmen Cebuc Marți, 21 Aprilie 2015 12:47 Link catre acest text Raportează

    Puşa îţi captează atenţia de la prima frază. Povestea începe să curgă lin pentru ca în scurt timp să te acapareze şi să te ţină aproape. Nu vrei să o părăseşti, speri ca destinul să se îndure de ea şi după ce rămâne singură pe lume parcă îţi este şi mai dragă.
    Puşa a demonstrat "teoria curăţeniei" care spune că "nu vei găsi un suflet curat într-un trup murdar". Şi a mai demonstrat că sufletul nu înnebuneşte niciodată chiar dacă mintea refuză să mai răspundă realităţii.

  • Briana Belciug
    Briana Belciug Vineri, 03 Aprilie 2015 14:51 Link catre acest text Raportează

    „Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat șansa să vă traduc romanele. Vă scriu câteva impresii despre roman:

    Printr-o metodă cât se poate de originală, cea a romanului-dialog, scriitorul Mihai Maxim ne face cunoştinţă cu Puşa, personajul central din romanul cu acelaşi nume, pentru care simţi de la început un cocktail de sentimente (empatie, compasiune, încredere, durere). Autorul face ca Puşa să fie atât de vie încât pe parcurs îţi devină prietenă, vrei să îi dai un sfat, să o consolezi, să fii alături de ea. Romanul Puşa îţi ţine simţurile active. Citindu-l, trăieşti intens o perioadă nefastă din istoria românilor, finalul celui de-al II-lea Război Mondial. Un roman bine construit, cu o mare acurateţe a detaliilor, cu personaje bine individualizate; o poveste cu o mare încărcătură emoţională.”

  • Anca Măgurean
    Anca Măgurean Vineri, 03 Aprilie 2015 14:48 Link catre acest text Raportează

    „Revenind la carte și lăsând deoparte traducerea, mi-a plăcut enorm Pușa! Nu spun asta pentru a vă face plăcere, ci pentru că așa este. Spre final, mi-a stors chiar niște lacrimi destinul Pușei, personaj pe care nu l-am agreat la început, m-a facut să o vad și într-o altă lumină. După părerea mea, pe lângă componenta de factură psiholgică, cartea este o fresca foarte reușita a epocii din timpul și de după al doilea război mondial. Personajele care o populează, deși mai mult episodice (cu exceptia Pușei, bineînțeles), sunt extraordinar de bine conturate prin fapte și prin vorbe, mai ales Stejărel și acoliții lui sovietici. Scenele de război, descrierile sunt foarte puternice și dau consistență acțiunii. Vă mulțumesc pentru lectura prilejuită (lectura pe care am facut-o de cum am primit cartea, dar care o data cu traducerea, s-a aprofundat).”

Lasă părerea ta despre carte!

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.